Bouldering în interior - cum să începi

Boulderingul indoor („îninterior“) este un stil de escaladă pe un perete artificial, pentru care nu aveți nevoie de echipament de siguranță (coardă, ham etc.). Cățăratul pe fiecare traseu (numit „boulder”) se face independent, folosind doar mâinile, picioarele, magneziul și salteaua de amortizare de dedesubt. În engleză, aceste trasee sunt denumite și „boulder problems” („probleme de bouldering”), deoarece, de multe ori, nu este suficientă doar cățărarea directă, ci trebuie găsită o soluție specifică („beta”) pentru a finaliza traseul.

Datorită faptului că boulderingul se desfășoară pe pereți mai joși, cu o saltea de amortizare dedesubt, și nu necesită asigurare, boulderingul indoor a devenit, fără îndoială, cea mai accesibilă și „cea mai simplă” disciplină de escaladă. Nu este nevoie să vă coordonați cu un partener, așa că puteți merge să vă cățărați singuri. În plus, echipamentul pentru bouldering este mult mai ieftin comparativ cu cel necesar pentru orice altă formă de escaladă cu coardă.

Boulderingul indoor este, fără exagerare, un sport de sine stătător în prezent. Majoritatea cățărătorilor de pe pereții artificiali fie nu practică deloc boulderingul în aer liber, fie o fac doar ocazional. Inițial însă, ideea era alta – sălile de bouldering indoor au fost create pentru a ajuta la antrenamentul pentru boulderingul în natură.

Majoritatea sălilor de bouldering indoor au pereți cu o înălțime de 4-5 metri și oferă o varietate de profiluri. De la pereți verticali, suprafețe ușor înclinate („slab-uri”), până la surplombe mai mici sau mai mari și chiar tavane. Pereții sunt acoperiți cu prize și trepte artificiale de diferite culori, care formează traseele individuale de bouldering.

Fiecare boulder este alcătuit din prize și trepte de aceeași culoare. Unele săli de bouldering folosesc aceeași culoare pentru toate traseele de aceeași dificultate, marcând doar prizele de start cu etichete. Altele, în schimb, atribuie culorile aleatoriu, iar dificultatea fiecărui boulder este indicată pe o etichetă plasată pe prizele de start.

Pur și simplu trebuie să începeți cu mâinile pe prizele marcate cu eticheta de start și să urcați până la top (marcat și el cu o etichetă). Pentru ca boulderul să fie considerat finalizat, trebuie să țineți controlat priza de top cu ambele mâini.

Pentru a începe corect un boulder, trebuie să aveți ambele mâini pe prizele de start și picioarele pe treptele desemnate. Practic, trebuie să începeți din poziția de escaladă. Pe parcursul urcării, este „permis” să folosiți doar prizele și treptele de aceeași culoare ca traseul ales. Totuși, puteți (și adesea trebuie) să călcați pe orice parte a peretelui, să vă sprijiniți de marginea peretelui sau să vă împingeți de perete în colțuri sau pe suprafețe înclinate.

Totuși, dacă vă apucați de marginea superioară a peretelui în loc de priza de top, acest lucru este considerat „fraudă”. Singura excepție sunt boulderele care se termină cu escaladarea pe perete.

Gândiți-vă mai ales la siguranță și, dacă mai aveți energie în top, încercați să coborâți înapoi pe saltea. Pentru aceasta, desigur, puteți folosi prizele și treptele de diferite culori și trasee. Adesea, pe pereții interiori există și așa-numitele prize de coborâre, mari „mânere” de culoare neutră, care sunt de obicei marcate cu o săgeată care indică în jos.

Orice săritură înapoi pe pământ prezintă un risc potențial de accidentare, mai ales de la o înălțime mai mare. Există riscul de a vă răni gleznele, genunchii etc. Întotdeauna încercați să săriți de la o înălțime cât mai mică și cât mai controlat posibil.

Dar uneori nu te poți întoarce pe pământ sau pur și simplu cazi. Și că oamenii cad destul de des pe bouldering. Cine nu cade, urcă sub capacitățile lui (râde). Dar este foarte important să știi să cazi în siguranță.

Cea mai sigură tehnică este să folosiți așa-numita tehnică de „răsturnare”. Adică să cădeți într-o poziție de genuflexiune și să vă răsturnați înapoi, pentru a amortiza cât mai mult căderea. În același timp, este important să vă adunați brațele și să le țineți protejate înaintea corpului, pentru a evita să vă loviți cu ele la impact.

Majoritatea pereților de bouldering folosesc aceleași scale de dificultate care sunt folosite pentru a evalua dificultatea boulderingului în aer liber. Scara folosită variază în funcție de regiunea în care urcați. În America de Nord folosesc așa-numita scară V americană. În Europa, scara franceză este mai des folosită.

• scara americană
  Așa-numita scară V începe cu dificultatea V0 și se termină cu gradul V17 cel mai greu urcat în prezent.
• scara franceza
  Se incepe de la nivelul 4, de la nivelul 5 incolo se adauga literele A, B, C pentru a distinge dificultatile individuale, se poate folosi si semnul +, de exemplu un bolovan de dificultate 6b+ este mai greu decat 6b, dar mai usor decat 6c